Cateva ganduri     
Din scrisorile lui Nicolae Velimirovici:
" Cu cativa ani in urma, la o conferinta la Londra, un ATEU incerca sa dovedeasca faptul ca majoritatea savantilor nu cred in Dumnezeu. Aceasta l-a jignit si l-a suparat adanc pe profesorul si savantul Tabroom, care a declarat ca este vorba de o minciuna si calomnie la adresa savantilor, hotarand sa dovedeasca si prin fapte adevarul spuselor sale. El si-a asumat dificila sarcina de a afla ce cred oamenii de stiinta despre Dumnezeu. In acest scop, a trimis numeroase scrisori membrilor comunitatii stiintifice din Europa si America, punandu-le doua intrebari simple si clare:
1) daca cred in Dumnezeu
2) daca stiu vreun savant care nu crede in Dumnezeu.

A primit raspunsuri- simple si limpezi- savantii declarau ca ei cred in Dumnezeu si ca dogmele fundamentale crestine nu contrazic descoperirile stiintei moderne. Din numeroasele scrisori primite Tabrooma a intocmit o carte. Un botanist scria: 'Cu ajutorul microscopului am vazut pe Dumnezeu si ma minunez si ma bucur de intelepciunea Creatorului'. Alt savant scria ' Putina stiinta indeparteaza pe Dumnezeu si multa stiinta il intoarce pe om la Dumnezeu'.
Ateii si oamenii slabi la gandire fac din stiinta ( din care nici nu cunosc nimic cum trebuie) un fel de CREDINTA, iar din Natura o divinitate anonima. Ei afirma ca totul trebuie pus pe seama naturii si ca natura a creat totul. Asta inseamna ca natura a creat timpul , spatiul, lumina, aerul, apa, miscarea, pamantul, astrele, intunericul, plantele, animalele si omul. Bine, dar noi numim toate acestea natura si ne intrebam cine le-a creat! Cum poate natura sa creeze singura, sau cum poate fi divizata ideea de natura in 'natura care a creat' si 'natura creata'? Soarele, de exemplu, da lumina si caldura. De unde are el darul de a lumina astrii si oamenii, animalele si plantele de pe pamant? Cine l-a invatat, sau mai bine zis, cine l-a facut sa lumineze? Cumva natura? Daca natura, ajungem la concluzia inevitabila ca o natura in care nu era nici soare, nici lumina a creat o natura in care este si soare si lumina, ceea ce e cu neputinta.
In vremea cand Pitagora studia superstitiile grecesti si egiptene, la greci domina ideea ca totul a fost creat "din intamplare" si ca totul are loc in lume in voia intamplarii. Ceea ce se aseamana exact ideii ca natura a creat totul. Faptul ca savantii au declarat ca nu contesta existenta lui Dumnezeu nu decurge din experienta stiintei lor. Stiinta nici nu are ca obiect sa stabileasca principiile si argumentarea credintei in Dumnezeu. Savantii se servesc de simturi, de calcul si ratiune, fiind complet la natura perceptibila. Niciodata un savant nu va reusi sa descopere vreo urma a imparatiei lui Dumnezeu - ce valoare ar mai avea credinta in Dumnezeu daca nu ar exista speranta existentei sale?
Ateii ar dori ca spre confirmarea gandirii lor sa aiba macar una din realizarile viabile ale muncii omului- adica prin ceva bun si binecunoscut sa confirme ceea ce este rau si fatal, ca prin stiinta si prin savanti sa sprijine gandurile lor. Asadar intre stiinta si ateism este departare mare."
Oamenii de stiinta nu vor reusi niciodata nici sa probeze existenta lui Dumnezeu, nici sa o inlature din ecuatie. Ei, mai mult ca oricare altii, sunt constienti cat de complex este lumea construita, si stiu in sinea lor ca atata perfectiune nu se poate crea singura.