Ieri a fost probabil cea mai calduroasa zi de pana acum, cel putin asa am resimtit-o eu, m-am chinuit aproape toata ziulica. Pe o astfel de caldura te retragi, dupa posibilitati, la umbra unui aer conditionat sau consumi ceva la gheata sau pur si simplu lasi frigideru deschis si respiri aer de munte
Eu am avut alte planuri si am ajuns in parcul Herastrau pe la ora 13...
Acolo, tipenie de om, disparusera cu totii pe la terasele de sub copaci, iar in rest pustiu... Am trecut cu jind pe langa iglu-ul Heineken si mi-am continuat drumul, spunand ca revin sa alimentez Linistea era atat de apasatoare, pana si pasarile amutisera; intr-un astfel de decor imi vin in minte cateva scene din zona crepusculara, zambesc si-mi zic ca precis e de la caldura si continui drumul cu destinatia debarcader... Ajung la un podet si, alta surpriza, apa era de culoare verde deschis, zici ca era vopsea in apa, numai ca se intindea pe intreg luciul apei... parca era o apa radioactiva dintr-un joc SF...
La statui observ hot-spotul parasit, probabil si el bantuit ; merg incet pe marginea apei, trec pe langa bancute, si ele parasite si ajung la al doilea podet- semn bun, mai aveam putin pana la debarcader...ma uit in apa, nimic nou, aceeasi culoare verde toxic si cativa mutanti cu solzi care pareau a fi din specia salaului(?) romanesc de alta data...se tolaneau cu burta la soare ...
Fac dreapta si o adiere de vant imi aduce sub nas un miros de mici imbietor, era primul semn ca nu visez si ca mi-era foame!
Urmez mirosul si ajung langa grataragiu, pe care l-am recunoscut imediat din plimbarile mele mai vechi; si el era afectat de caldura si-i crescuse o mana mutanta pe care si-o ascundea intr-o manusa alba...Il intreb ce-i cu pustietatea asta si-mi raspunde sec, fara urma de interes, ca-s toti la strand!
am iesit acum din casa....si ce sa vezi...afara ma astepta un soare cum nu am mai vazut de mult...pana acum eram de partea ecologistilor care spuneau sa inchidem lumina, sa mergem pe jos, sa nu folosim resursele, sa nu folosim aerul conditionat....hm...pai o plimbare de 10 minute m-a facut sa nu mai cred nimic. Nu mai vreau sa merg pe jos, vreau o masina in care sa pot simti AC-ul...vreau sa pot sta o zi fara sa caut umbra unui copac...vreau o zi in care sa nu ma gandesc exclusiv la o apa plata foarte rece...si toate astea.
Si daca stai sa te gandesti, cea mai mare parte din vina o avem noi oamenii pentru ce gasim atunci cand iesim din casa. It's sad...very sad.
si continui drumul cu destinatia debarcader... Ajung la un podet si, alta surpriza, apa era de culoare verde deschis, zici ca era vopsea in apa, numai ca se intindea pe intreg luciul apei... parca era o apa radioactiva dintr-un joc SF...
It's sad...very sad.
